Colegiul Național „Aurel Vlaicu”

Colegiul Naţional ,,Aurel Vlaicu” se află situat în str. Stephan Ludwig Roth (fostă Expresului), nr. 1, sector 1, în partea de nord a Capitalei, în cartierul Domenii, în apropierea bazei sportive a Clubului Elevilor din sectorului 1, Cireşarii, la jumătatea distanţei dintre Calea Griviţei şi B-dul Ion Mihalache (fost 1 Mai), într-o zonă liniştită.

Colegiul Naţional ,,Aurel Vlaicu” a fost înfiinţat în 1922, de Casa Muncii nr. 2, CFR, fiind p­ână în 1948 singurul liceu ceferist din ţară. S-a distins încă de la început ca una dintre cele mai prestigioase unităţi de învăţământ din capitală şi din ţară.

Numele de ,,Aurel Vlaicu” s-a dat la sugestia dată de fratele directorului  Bartolomeu Popescu, în amintirea marelui inventator, Aurel Vaicu, cu care acesta lucraseră împreună, ca tehnician, la construirea avionului cu care a traversat Carpaţilor, în toamna anului 1913.

Din momentul înfiinţării (1922) şi până în 1956, când a funcţionat ca şcoală mixtă, în permanenţă au existat două secţii – băieţi şi fete – o constelaţie din doi gemeni.

Colegiul Naţional ,,Aurel Vlaicu” a fost construit de Casa Muncii nr. 2 CFR, prin contribuţie publică a muncitorilor ceferişti, deoarece copiii acestora, după terminarea cursurilor obligatorii, nu-şi mai puteau, din cauza taxelor financiare mari, continuarea studiilor.

În acel moment, era în vigoare legea Spiru Haret (1898), cu privire la învăţământul secundar şi superior, care prevedea organizarea liceului pe două cicluri: inferior – gimnaziu şi superior – liceu, fiecare cu câte 4 ani de studiu. La început, gimnaziul s-a întreţinut din taxele plătite de elevi, până la 1 ianuarie 1924, când toate cheltuielile au fost asigurate de Casa Muncii 2 CFR, cu condiţia ca 80% dintre elevii liceului să fie copii de ceferişti, care nu plăteau taxe şcolare. An de an, prestigiul liceului a crescut, astfel că, la examenul de bacalaureat din 1939, între primele 10 medii la examenul de bacalaureat, 5 medii au fost a elevilor de la Colegiul Naţional ,,Aurel Vlaicu”.

În timpul celui de-al doilea război mondial, bombardamentele din mai 1944 au distrus liceul, dar elevii şi-au continuat cursurile: băieţii – la liceul ,,Gheorghe Lazăr”, iar fetele – la Şcoala Primară ,,Gheorghe Ciovică”, azi Şcoala Generala Nr. 3 ,,Nicolae Titulescu”. Până la reconstrucţia sa (1946) elevii şi-au continuat studiile la cele două unităţi şcolare, iar direcţia Generala CFR a plătit chirie anuală ambelor licee, în valoare de 20 de milioane de lei. Cu ajutorul financiar substanţial, venit din partea Direcţiei Generale CFR, liceul se reconstruieşte, iar în toamna anului 1946, îşi deschide larg porţile celor două secţii, băieţi şi fete.

Prin Reforma învăţământului din 1948, colegiul trece din subordinea Direcţiei Generale CFR, la Ministerul Învăţământului Public. În localul colegiului vor funcţiona, în continuare, Liceul nr. 10 de băieţi şi Liceul nr.3 de fete. În anul 1956, cele două unităţi şcolare se reunesc, rezultând Şcoala Medie nr.4 ( curs liceal ). În 1957, colegiul îşi recapătă numele de ,,Aurel Vlaicu”, iar prestigiul său de liceu foarte bun se menţine în continuare. Ca urmare a reformelor din învăţământ din 1970, Şcoala Medie Nr.4 ,,Aurel Vlaicu” se trasformă în liceu de cultură generală, cu specialitatea de matematică-fizică.

Dupa  4 ani, în toamna anului 1974, cu ocazia deschiderii Platformei de Fizică Bucureşti – Măgurele (amplu complex ştiinţific: liceu, facultate,  institut de cercetare şi reactor nuclear) colegiul este mutat aici, împreună cu o parte dintre elevi şi profesori, iar o altă parte a rămas să-şi continue studiile la Liceul Industrial nr. 10 ,,Aurel Vlaicu”, care a funcţionat în clădirea colegiului, aflat în subordinea Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, Centrala Generală Antrepriza Construcţii Căi Ferate (C.G.C.C.F.). Din toamna anului 1990, colegiul redevine la vechea lui organizare sub numele de Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu”, iar începând cu anul şcolar 2004 – 2005, liceul nostru devine Colegiul Naţional “Aurel Vlaicu”, conform Ordinului M.Ed.C. nr. 3699 / 2004.

În anul 1976, ia fiinţă Clubul Sportiv Şcolar ,,Locomotiva”, cu secţia rugby, la iniţiativa profesorului Vasile Constantin, care căuta să canalizeze energiile tinerilor (din timpul liber), spre un sport cu mare rezonanţă în rândul muncitorilor ceferişti (Rugby Club ,,Griviţa” este unul dintre primele grupări sportive de rugby din ţară). Cu rapiditate, această grupare sportivă  s-a înscris pe orbita cluburilor sportive de mare valoare, dovadă stând titlurile de campioni naţionali, câştigarea numeroaselor competiţii internaţionale şi numărul mare de jucători furnizaţi marilor echipe de seniori (Griviţa, Dinamo, Steaua, Baia Mare, Timişoara, Petroşani, Metrorex-Rapid, Arad şi, bineînţeles, lotului naţional de seniori).

Din anul 1993, colegiul revine în subordinea Ministerului Învăţământului, Ministerul Transporturilor nedorind un liceu teoretic în subordinea sa, cu titulatura Liceul Teoretic ,,Aurel Vlaicu”.

Datorită unei politici educaţionale chibzuite şi rezultatelor obţinute, prestigiul colegiului a crescut. Astfel, în anii 1997, 1998 şi 1999, 2000 Liceul Teoretic ,,Aurel Vlaicu” făcea parte din cadrul liceelor de elită din capitală. 

Toate aceste modificari suferite de-a lungul anilor, nu au afectat cu nimic calitatea muncii educaţionale, fapt demonstrat de numeroasele personalităţi de mare valoare ale ştiinţei şi culturii româneşti, absolvenţi sau profesori ai liceului, printre care îi amintim pe: Pompiliu Constantinescu, Şerban Cioculescu, Carol Litvin, George Potra, Alexandru Boboc, Adela Mărculescu, Octavian Stănăşilă, Eugen Barbu, Dorin Palade, general Marinescu, Nicolae Lungu, Vasile Cel Mare, George Arion şi alţii.

Actualmente, profilul Colegiului Naţional ,,Aurel Vlaicu” este structurat pe filiera unităţilor de învăţământ teoretic, cu următoarele profiluri şi secţii (specializări): real – matematică/ informatică şi ştiinte ale naturii; uman – filologie, sportiv – Arte maţiale (karate),rugby şi baschet.

Majoritatea cadrelor didactice au o bogată experienţă didactică, fiind buni profesionişti, fapt demonstrat de gradele didactice obţinute (60% – grad didactic I, 5 doctori şi 4 doctoranzi), de activitatea ştiinţifică şi profesională, concretizată prin publicaţii, participări la simpozioane interne şi internaţionale sau participări la perfecţionări post-universitare, ca de exemplu:  prof. dr. Ioan ŢOCA, prof. Florentina CONSTANTINESCU, prof. Gabriela CALAFETEANU, prof. Lorena SPUZĂ, prof. Daniela OPRESCU,  prof. Tudor Lupu, prof. dr. Aurelia TABĂRĂ, prof. Mirela SAROȘI, prof. Violina DUGULEANU etc.