Cea mai tânără dintre facultățile Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” și unică în țară prin profil și formare, Facultatea de Arhitectură de Interior este în mod categoric desprinsă din tradiția modernității, când „de la lingură la oraș” arhitectul asocia obiectul sistemului, într-o perioadă în care atributele albertiene deveneau din ce în ce mai actuale. Apariția unei secții dedicate designului este considerată rezultatul unui efort colectiv al catedrei de Studiul Formei – Design, care, începând cu anii ’70, prin Anton Dâmboianu, Paul Constantin, Paul Bortnovschi și alți colegi, au ținut pasul mișcării internaționale, susținând libertatea conceptuală și limitând compromisurile determinate de finalizarea produsului din industriile naționale de echipamente și mobilier. Profesori de renume ai școlii s-au remarcat în timp prin realizarea unor obiecte de design, precum televizorul Sport, Lăstunul etc., care au marcat societatea românească. Sunt doar câteva dintre exemplele care denotă nu doar inițiativa, ci efortul și implicarea constantă a celor care au scris istoria designului românesc.
Tradiția continuă să modeleze caractere și astăzi prin cele trei programe de studiu pe care facultatea le oferă. Profesori și studenți sunt dornici să afirme valorile autohtone, conturând noi perspective învățământului de specialitate. Relația subtilă dintre interior – exterior, formă și funcțiune, cu toate trecerile sale graduale, în care aparent se ignoră esteticul, dintre perioada modernismului târziu și regionalismul critic, va deveni subiectul principal al conceptualizării arhitecturii de interior, așa cum o definea Adolf Loos. Și astăzi privim cu mândrie către studenții și absolvenții care se afirmă câștigând concursuri internaționale prestigioase (ex. Electrolux), definind „stiluri ale arhitecturii de interior” sau fiind invitați la târgurile de profil din Köln sau Milano.
În cadrul facultății, atât cursurile teoretice, cât și atelierele de proiectare doresc să apropie studentul de lumea vie, să-l ajute să recunoască în vecinătatea sa toate acele variabile care intră în procesul de creație. Vor înțelege astfel natura punctuală a fiecăruia dintre gesturile lor compoziționale.